Un subiect sensibil. Am castigat doi ani consecutiv premiul I la InfoEducatie, sectiunea soft utilitar. Domnul Onea are dreptate. Decizia ar trebui sa fie a facultatilor.
In 3 ani in care am participat la InfoEducatie am vazut proiecte de toate genurile (referindu-ne la modul de realizare). Unii pur si simplu copiau de pe Net si mai modificau niste culori la interfata grafica. Bineinteles, multi cred ca Internetul este o “closca cu pui de aur” in care dai search si gasesti imediat codul sursa al proiectului tau “cool”. Este adevarat ca poti sa gasesti foarte repede surse pentru ceea ce vrei sa faci, dar NU pentru TOT ce-ti trece prin cap. Am castigat doi ani premiul I cu proiecte care nu se realizeaza cu un simplu search si putem spune ca erau printre putinele proiecte din concurs pentru care nu se gaseau surse similare pe 'Net.
Sa dezvolti un asemenea proiect inseamna sa investesti resurse mari in el. Asta inseamna , printre altele, timp, pasiune si rabdare. Spunea cineva ca diploma nu are nici o valoare. Intr-adevar, nu are nici o valoare un premiu I ingropat intr-un fisier Excel, sau pe o pagina web (nici macar pe cea a Ministerului Educatiei). Premiul material nici el nu reprezinta o motivatie, fiind simbolic. Nu am participat la InfoEducatie pentru vreo satisfactie materiala. Am participat pentru ca intr-un astfel de mediu de concurs ai de castigat. Confruntarea ideilor poate da nastere altor idei (apropo de ideile stralucite pe care le amintea cineva). Am mai apreciat de asemenea confruntarea directa intre concurenti. Acesta este, in opinia noastra, adevaratul criteriu dupa care se face selectia. Proiectul se prezinta in fata unei comisii, dar si in fata celorlalti participanti care cauta permanent defecte ale proiectului prezentat. De asemenea, este posibil ca ceilalti participanti sa poata observa daca proiectul a fost copiat sau nu. Aceasta actiune este foarte benefica, criticile constructive ajutandu-l direct pe autorul/autorii proiectului in dezvoltarea ulterioara a acestuia. Participand la Galaciuc, am avut ocazia sa cunoastem oameni interesati de performanta in acest domeniu, un exemplu fiind ocupantul locului IV la Olimpiada Nationala de Informatica de anul acesta si castigator in acelasi timp al locului I la sectiune de pagini web a InfoEducatie 2003.
Pentru a realiza proiectele cu care ne-am prezentat la InfoEducatie a fost nevoie de o laborioasa munca de documentare, nopti nedormite si bani “aruncati” pe conexiunea Internet. Volumul de cunostinte tehnice necesare a depasit uneori posibilitatile de informare, dar stim ca acolo unde exista vointa exista si reusita. Faptul ca traim intr-un oras mic de provincie nu ne-a impiedicat sa realizam mai mult decat persoane care au posibilitati si oportunitati mai mari.
Cineva vorbea mai sus despre faptul ca este mai important lucrul la un proiect finalizat decat “invatarea unor algoritmi din Cormen”. Nu suntem de acord cu aceasta parere deoarece (in pofida parerii multora) in cadrul proiectelor castigatoare am avut nevoie si de algoritmi eficienti. Si nu ne referim aici la un banal algoritm de sortare. Daca programul tau ii incetineste utilizatorului sistemul, acesta va fi indignat si in majoritatea cazurilor il va dezinstala, cautand ceva mai bun. Principiul dupa care ne-am ghidat nu a fost acela de “a pune in practica ideea”, ci de “a pune in practica ideea in cel mai bun mod posibil”. Concret, a fost nevoie la un moment dat de o analiza a spatiului de memorie necesar pentru stocarea unor structuri de date, a modalitatii de stocare, cat si a timpului de acces la date. Am invatat in cadrul acestui studiu mai mult despre algoritmi (arbori, grafuri, structuri de date) decat la ora de informatica, studiind toate variantele posibile si alegand-o pe cea mai eficienta din punctul de vedere al criteriilor enuntate mai sus. Multi dintre cei care nu au legatura cu programarea, cat si o buna parte din cei care au, cred ca dincolo de interfata nu mai este nimic. Asa cum am aratat mai sus este complet falsa aceasta impresie.
In legatura cu facultatea pot spune ca intr-adevar nu se pot face admiteri pe baza unei performante la InfoEducatie. Motivele sunt urmatoarele:
- lipsa persoanelor care pot sa faca o analiza complexa a proiectelor castigatoare si sa avizeze astfel calitatea acestora
- lipsa de interes pentru o astfel de analiza
In urma unei astfel de analize s-ar putea vedea clar daca proiectul realizat a fost copiat sau nu. Acest lucru credem ca ar fi evident din prezenta sau absenta cunostintelor necesare pentru realizarea proiectului (ex: explicarea unei secvente de cod). Facultatile nu pot sti cu ce proiect ai luat premiul (pot sa creada ca ai facut pagina liceului, din denumirea concursului “soft educational si pagini web”) si astfel nu pot aprecia valoarea acestuia.
Suntem constienti de munca depusa, de cunostintele acumulate si de realul interes manifestat fata de studiul in acest domeniu. Cu toate acestea, persoane din exterior pot manifesta un total dezinteres fata de toate aceste lucruri, punand astfel la indoiala valoarea unui elev ce a realizat un astfel de proiect, comparativ cu un elev ce obtine un premiu la olimpiada de informatica.
Se impune aici tragerea unui semnal de alarma. Nu de putine ori am fost “luati peste picior” sau ignorati de catre persoane care (in mod normal), prin calitatea functiei lor ar fi trebuit sa aiba o alta atitudine. Am vazut in ultimii ani atat lucruri frumoase, cat si multe lucruri care ne-au lasat un gust amar. Pe de alta parte, in urma participarii la o olimpiada internationala de software, am avut ocazia sa cunoastem doi oameni deosebiti (fara complimente gratuite), domnii profesori Maria si Adrian Nita. Sprijinul acordat de catre domnii profesori ne-a facut sa credem ca inca mai exista oameni preocupati de stimularea performantei.
Ne-am bucurat foarte mult in momentul in care un domn profesor din Maramures (ne cerem scuze daca memoria ne insala) a spus ca am ridicat nivelul concursului prin proiectele prezentate. Aceasta a fost poate cea mai mare satisfactie obtinuta in cadrul concursului InfoEducatie. E bine sa stii ca poti sa contribui la dezvoltarea unui lucru.
Legat de importanta concursului si de faptul ca nu se gasesc sponsori am fost surpinsi sa aflam ca SOFTWIN (producatorul antivirusului BitDefender) nu stia de existenta acestui concurs. Vina aici credem ca o poarta organizatorii, chiar Ministerul Educatiei prin dezinteresul total manifestat fata de acest concurs. O simpla examinarea a tabelului rezultatelor concursurilor nationale din 2003 releva nici o referinta la concursul InfoEducatie, desi toate celelalte concursuri( ex: industrie alimentara, clarinet) au rezultatele mentionate.
Premiile obtinute la InfoEducatie ne-au ajutat sa ne formam noi contacte din lumea IT, sa intalnim oameni deosebiti ce pot influenta intr-un fel sau altul viitorul nostru. Finalitatea concursului de la Galaciuc este aceea ca am dobandit o baza de cunostinte (prin pregatirea proiectelor) pe care o vom folosi mai departe si peste care vom adauga.
Concluzia: DIPLOMA NU ARE NICI O VALOARE! (decat poate pentru satisfacerea propriului orgoliu)
Acum ne pregatim pentru bacalaureat si admitere la facultate. Ca o paranteza, acum cateva zile parintii ne spuneau sa oprim calculatorul in timp ce discutam cu un student din anul IV de la Facultatea de Automatica si Calculatoare (UPB), specializarea C4, cursul de sisteme de operare. Una din temele pe care trebuia sa le rezolve era asemanatoare (la o complexitate mai redusa) cu unul din proiectele dezvoltate in clasa a X-a. Din spusele sale, nu era deloc o tema usoara. Se pare insa ca interesul manifestat de noi pentru aceste lucruri si premiile obtinute la diferite concursuri (nationale si internationale) nu este de ajuns…
Bogdan si Razvan Hobeanu
Vivi
incubus
Teoretic, sunt pregatit pentru admitere la aceste doua institutii, atata vreme cat m-am descurcat la rezolvarea problemelor. Nu pot spune ca mi-a placut sa le rezolv, dar daca a trebuit, a trebuit. Dobandirea cunostiintelor necesare pentru rezolvare nu a fost mare inginerie (daca tot vorbeam). Bun. La proiecte am muncit foarte mult, am invatat foarte mult si mi-a placut foarte mult.
Imi permit sa te mai intreb un singur lucru, iar daca nu vei raspunde, intrebarea mea va ramane retorica:
Vei fi admis la facultate doar pentru ca ai rezolvat culegerile respective?
Am senzatia ca nu ai inteles nimic, asa ca o sa incerc sa fiu cat mai explicit:
1. Idee de baza: un anume elev poate opta sa aleaga dintr-o gama variata de facultati, cu specialitati asemanatoare, pe cea care se potriveste cel mai bine cu asteptarile lui. In Iasi exista Facultatea de Automatizari si Calculatoare, din cadrul Universitatii Tehnice "Gh. Asachi". Admiterea in cadrul acestei facultati se face pe baza unui examen de matematica si informatica/fizica. In cazul acestei facultati sunt de acord cu cel care spunea ca nu ar trebui luat nici un concurs in calcul in vederea admiterii. In cazul acestei facultati cat si in cazul oricarei alteia la care admiterea se face pe baza de examen. De ce? Pentru ca daca intr-adevar esti asa de bun, atunci un astfel de examen nu are cum sa te deranjeze. Mai mult, fiecare facultate poate sa decida tipul de test pe care il vor sustine candidatii, cat si dificultatea lui. In felul acesta vor intra la respectiva facultate numai acei candidati care au abilitatile necesare. In cazul acesta, sunt de acord ca nici InfoEducatie, nici vreun alt concurs nu ar trebui sa aiba prioritate.
2. In Iasi mai exista o facultate de specializare informatica, in cadrul Universitatii "Al. I. Cuza". Eu, spre exemplu optez pentru aceasta facultate, din varii motive. Admiterea, insa, la aceasta facultate nu se mai face ca pana anul trecut, adica pe baza de examen, ci pe baza de dosar. Nota de la bac nu mai este neimportanta. Ce inseamna asta: dupa cum spuneam si intr-un mesaj anterior, poate intra in aceste conditii la facultate orice absolvent de filologie care a dat matematica sau informatica de clasa a IX-a ca disciplina optionala. Nu numai ca va intra, dar datorita mediilor mari din timpul anilor va ajunge probabil mai sus decat un elev bun de la mate-info. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam de frauda de la bac, care a facut ca in fiecare an sa se inscrie la facultatile iesene zeci si sute de elevi cu note de 10 pe la bac si in timpul anilor de liceu. Bacul nu poate reprezenta un mod de selectie in cadrul admiterii la facultati, si cu atat mai putin media din timpul liceului (chiar acelasi profesor poate sa puna aceeasi nota unui elev bun care nu a invatat odata si unuia slab care s-a chinuit sa nu ramana corijent).
In aceste conditii, in care nu mai exista un criteriu coerent de selectie in cadrul acestei facultati, consider ca ar trebui sa capete relevanta rezultatele la concursuri precum InfoEducatie (care in treacat fie spus e un concurs de informatica, la care nu poate castiga orice gaina). Pentru astfel de facultati consider ca e mai mult decat necesara luarea in consideratie a distinctiilor informatice, care, si aici cred ca suntem cu totii de acord, sunt obtinute stiind mai multa informatica decat ce se face la ore.
Am o mare rugaminte: daca nu intelegeti contextul, intrebati inainte, nu dati cu parul, si nu mergeti cu capul inainte, numai de dragul de a scrie. Si nu mai divagati: este clar ca de vreme ce aspiram la o facultate, nu ne consideram mai destepti decat cei care invata deja acolo, sau ca stim mai multe. Ce am afirmat e ca aceste concursuri informatice dovedesc tocmai interesul manifestat fata de informatica, si meritam o sansa in plus fata de cei care tocesc bancile scolii si invata ca papagalii toate materiile ca sa aiba 10, sau mai rau, care decid ca nu ii intereseaza scoala, si isi platesc bacul. Noi suntem cei care suntem interesati de a ne largi orizonturile, de a acumula, si uite ca am ales calea informaticii. Cred ca este corect sa avem ocazia sa dam tot ce e mai bun din noi, studiind ceea ce ne place si visam sa facem in continuare.
epurasu, incubus, dati dovada de gandire unilaterala asupra problemei. Cum se face ca eu va inteleg, dar in acelasi timp incerc sa va explic ca aveti dreptatea doar daca privim lumea prin ochii vostri?
Exact in acelasi mod poate veni unul din cei mentionati de voi(cel care invata la ore si ia note mari, poate fiind chiar la filologie) (imi aduce aminte de reclamele la detergent care tot timpul mentionau “Un detergent obisnuit”) si spune: “Da’ ala de ce sa intre fara admitere? Ca doar patru ani nu prea a dat pe la scoala, lucrand la proiectele lui, facand ce-i place, poate s-a si distrat, pe cand eu am invatat ani de zile la materii care nu-mi plac, asteptandu-mi sansa la faculta. Si, in plus, abia astept sa inceapa cursurile, poate inteleg ceva programare, ca la liceu’ meu (de filologie) nu se face info.”
Poate exemplul vi se pare exagerat, dar va propun sa ganditi un pic situatia de la 180 de grade.
cavendish, putem sa gasim astfel de exemple particulare, dar per ansamblu, situatia nu sta cum zici tu. In plus, eu nu ziceam ca cei de la filologie nu ar trebui sa aiba o sansa, ci pur si simplu ca cei care s-au manifestat si preocupat de informatica pana in prezent, cred ca ar trebui sa aiba o sansa in plus sa faca ce fac ei mai bine. Stiu ca ai dreptate in felul tau. Oricum, ceea ce poate la inceput nu am exprimat destul de clar si vreau sa spun acum e urmatorul lucru:
Exista in tara asta MULTE facultati la care admiterea se face, dupa sistem occidental (vorba vine), pe baza de dosare. Asta inseamna ca in vederea admiterii la facultate sunt luate in consideratie diferite medii din timpul anilor de liceu, sau media per ansamblu, media la bac. Se cheama admitere pe baza de concurs de dosare. In occident, e peste tot admitere pe baza de dosare. O singura diferenta: dosarele alea contin un CV complet al candidatului, eventual un CD cu portofoliul daca vorbim de informatica, plus diferite rezultate scolare. Admiterea se realizeaza in urma studierii amanuntite a acestui dosar, fiecare componenta a sa fiind luata in consideratie.
Care e problema la noi ? Ministerul Educatiei si Cercetarii nu permite facultatilor sa realizeze o astfel de admitere, decat partial. Bacul devine un fel de examen de capacitate, iar notele din timpiul anilor incep sa nu mai reflecte valoarea elevului. Daca insa apare vreun elev cu rezultate deosebite, palpabile, in sensul ca elevul vine cu un CV si un portofoliu bine pus la punct, facultatea nu poate decat sa astepte ca MECT sa dea vreun decret prin care accepta ca acel elev sa fie admis. Nu are autonomia necesara unei facultati la care admiterea sa se poata face pe baza de dosare.
MECT nu va accepta, pentru ca asta inseamna sa i se ridice in cap elevii care au mers la alte concursuri, care nu se afla pe lista, pe de o parte, si pe de alta parte olimpicii care incep sa strige ca ei sunt mai buni, pentru ca stiu Cormen-ul pe de rost, si nu vor sa fie colegi cu niste plagiatori. Pe buna dreptate se poate afirma la prima vedere ca nici nu avem de a face cu niste profesionisti in ale informaticii, la urma urmei au stat o luna, un an sau chiar doi sa faca un soft de care nici nu se poate sti cu certitudine ca e perfect din punct de vedere informatic. Adevaratii programatori stau trei ore sa rezolve doua probleme ! Mai ales, putem spune ca softurile nu au fost facute in intregime de ei. Totusi, exista o comisie care are obligatia sa se asigure ca softul e 100% eficient, si ca nu e plagiat. Se poate discuta mult in jurul ideii care cod invatat pe net se cheama ca a fost plagiat, si care se cheama ca a fost invatat in vederea stapanirii mai bune a informaticii ?
Pentru aceasta vad doua solutii, si sper sa nu fiu obtuz: fie dai autonomie facultatilor sa admita candidatii cum o firma isi alege angajatii, pe baza unui dosar care inseamna CV, portofoliu, etc, cat si note medii si alte rezultate mai mult sau mai putin importante; fie renuntam la stilul occidental de admitere, adica revenim la admitere pe baza de examen scris. Pana atunci insa, fie admitem ca unele softuri nu sunt 100% originale, dar au un fundament informatic, si deci programatorii lor merita admisi pe baza acestui rezultat la facultate, fie lasam facultatile de informatica sa piarda valoarea pe care o au, admitand nu pe cei buni la informatica, ci pe enciclopediile ambulante si pe cei cu bani.